Plătește Doamne celor ce-au milă de iubire
când sufere tăcută pe crucea cea mai grea,
și chiar de nu-i pot smulge nimic din chinuire,
rămân cu ea acolo și plâng lipiți de ea.

Plătește Doamne milei ce-și rupe de la gură,
să potolească foamea unei mai triste vieți
și dragostei ascunse ce-și dă a ei căldură,
să țină vie-o floare într-un pustiu de-ngheț.

Plătește Doamne-ascunsei credincioșii curate
ce-și alipește toată ființa ei de-acel
ce poart-un steag de luptă în mâini însingurate,
și-mprospătează, astfel puterile din el.

Plătește Doamne tainei ce știe și nu spune,
ce plânge și nu pleacă, ce face și nu ia,
ce-și dă frumoase toate, așa ca-n rugăciune
și numai curăția și-o ține pentru ea.