Destramă-te mai iute tu noapte, dintre noi,
spre-a nu mai fi din tine nimic, pe veci apoi,
spre-a fi numai lumina privirii lui Isus,
să ne vedem într-însa cu chipul cel de Sus.

Coboară mântuire, cu tot ce ne-ai promis,
spre toți cei ce te-așteaptă din cerul prea închis,
despovărează starea din ce în ce mai grea,
străluminând Scriptura cu lacrime pe ea.

Ne-ndepărtează anii de lupte și dureri
cum a uitat azi cerul de norii lui de ieri,
și strânge-n slava Crucii tot focul lor tăcut
să fim cum niciodată nici nu i-am fi știut.

O, fă-ne tot seninul măreț și calm Isus,
dând slava Ta acestui Dumnezeiesc apus,
- nu plângem ce se stinge, cântăm ce-i strălucit,
căci asfințitu-acesta e-un veșnic Răsărit!