Tu dormi, - și lângă Tine sunt toate-n frământare,
tot cerul parcă-i freamăt, pământul așteptare,
stihiile mânie și vremile-nștiințare,
- tu dormi! - iar lângă tine, sunt toate-n frământare!

De ce n-asculți ce-ți spune primejdia din toate?
de ce nu cauți scăparea cât încă se mai poate?
ca sufletul din flăcări, cât poți - a ți-l mai scoate,
de ce n-asculți ce-ți spune primejdia din toate?

Cum poți să nu ții seama de tot ce-i lângă tine,
de tot ce te îndeamnă, de tot ce te reține,
de viața care trece, de plata care vine,
- cum poți să nu ții seama de tot ce-i lângă tine?

Nu mai dormi, când moartea ți-e la un pas de-aproape
și plata fărădelegii e gata să te-ngroape,
- ci scoală, plângi și strigă-L pe Domnul să te scape,
- nu mai dormi, când moartea ți-e la un pas de-aproape!