O, nu-i de vină nimeni,
ci numai singur tu,
că te-ai gândit la toate,
numai la suflet nu,
că au trecut toți anii
frumoși câți i-ai avut,
și pentru Veșnicie,
nimic nu ți-ai făcut
nimic, nimic, nimic nu ți-ai făcut!

S-a dus și primăvara,
și vara ta trecu,
și te-ai grijit de toate,
numai de suflet nu,
și iată toamna vieții
aproape a trecut,
și pentru mântuire
nimic nu ți-ai făcut
nimic, nimic, nimic nu ți-ai făcut!

Se-ntunecară ochii
și părul tău căzu
de toate-ai avut grijă,
numai de suflet nu.
- Și-i moartea-n pragul ușii
și vine ceasul mut,
și mergi, și-n Veșnicie
nimic nu ți-ai făcut
nimic, nimic, nimic nu ți-ai făcut!