De ce să plângi atât de-amar
ce ca o umbră piere?
- când lacrimile-s în zadar
păcat e-orice durere.

Când o iubire te-a-nșelat
zdrobind a ta ființă,
prea multul plânset e păcat,
e ca o necredință.

Nu vezi cum ți-a batjocorit
tot ce-a fost sfânt în tine,
și-acum își râde fericit
de-amarele-ți ruine!

De ce-ți mai ții un gând legat
de lumea ce te lasă,
când ea netrebnic ți-a călcat
iubirea ta frumoasă?

De ce mai suferi în zadar
pe-o veștedă dorință,
nu vezi că plânsul tău amar
e ca o necredință?

O, dacă mai urmezi așa,
viața a ți-o frânge,
să știi că Domnu-ți poate da
să ai pentru ce plânge! ...