ÎN OGLINDA UNEI FERESTRE ABURITE
În oglinda unei ferestre aburite am desenat o inimioară,
Contur vieții îi fac, reflecție la viața mea interioară,
Dintr-o privire poți spune că e anostă și sihastră,
Dar e a mea, nu e a dumneavoastră.

Nu o ascund sub voal, vorbesc deschis de mine,
Sunt trecător prin viață, dar spun că-mi este bine,
Reflecție divină aș vrea să fie-n mine,
Dar sunt departe, plâng, îmi e rușine.

Sunt trecător în viața pe pământ,
Dintr-o privire spun, doresc spre cerul sfânt,
Acolo e lumină, nimic nu e ascuns,
Totul e pur, curat, dar nu de nepătruns.

În oglinda unei ferestre aburite privesc,
Conturul meu în inimă zăresc,
Când vine gerul, fereastra doar îngheață,
Arunc voalul imaginar din a mea viață.
Emilia Dinescu