Vino suflet călător,
să-ți mai spun ce sunt dator
că puțin și mai puțin
și pe veci ne despărțim
și te duci unde te duci
și nu știi de mai apuci
vreun prieten sau popas
până unde-i fi rămas.

Umblă suflet călător,
mai cu teamă că e nor
mai cu grijă că e vânt
și primejdii multe sunt,
seama ia-ți la orice pași
ce să iei și ce să lași
că din cei pe drum părtași
rar ți-s frați
și des vrăjmași.

Asta-i clipa cînd să-nveți
ce mult este-al vieții preț
dar și clipa când a ști
că-i mai mult să știi muri
că toți cred viața steag,
dar puțini o văd un prag
și toți știu la Asfințit
dar puțini la Răsărit.