Doamne, iată-mi și hotarul
unde leapăd tot ce-am strâns
și-mi rămâne numai harul
care l-am cules din plâns.

Numai anii arși în patimi
prin al dragostei cuptor
numai ce-am scăldat în lacrimi
de durere și de dor.

Numai ce-am pierdut cu Tine
jefuit și judecat,
numai ce-a rămas pe mine
după ce-am fost despoiat.

Numai urmele de cuie
și de spini din trupul meu
vin cu mine-acum să spuie
ce-am adus lui Dumnezeu.

Numai pâinea dăruită
și cei doi bănuți sărmani
și viața pârjolită
în atâți amar de ani...

Doamne, iată-mă toată-averea
la acest hotar al meu
ce iubirea și durerea
mi-o aduc spre Dumnezeu.