Noi doi, Isus, - ce dulce-i
când pot grăi așa,
și fața mea se-nalță
încet spre Fața Ta,
și brațele-mi se nalță
spre Crucea Ta tăcut,
și gura mea se nalță
spre sfântul Tău sărut.

Noi doi, Isus, ce taină
și ce fior ceresc,
și inimile noastre
spre Tatăl se-ntâlnesc
și lacrimile noastre
se zvântă fericit
sub arșița cea dulce
din care s-au ivit.

Noi doi, Isus, ce sfinte
îngenuncheri în har
ce tainice suspine
pe-al rugăciunii jar
ce legământ de jertfă
pe liniștit senin,
în locul cel mai vitreg
și mai de umbre plin.

Noi doi, Isus, - ce lupte
și ce vrăjmași mai sunt
pândindu-ne lumina
și sfântul legământ
- dar crucea-mbrățișată
pe vecii de apoi
ne-a-mpreunat cununa
făcându-ne un noi.