Când se lasă înserarea
și Te-aștept să vii
revederea Ta îmi umple
zările pustii.

Ce plăcut mă iei de mână
și mă ții așa,
liniștind învolburarea
din ființa mea.

Mângâierile din glasul
gurii Tale-mi sunt
liniștea și-mbărbătarea
pentru drumul sfânt.

Bucuria mea se face
lacrimă și vis,
lângă Tine văd tot largul
cerului deschis.

Când Îți sorb din ochi seninul
ochii mei lucesc
și n-am decât două șoapte:
Te iubesc, iubesc...

Vino dulce pe cărarea
care duce Sus
casa noastră cea de aur
are steagul pus...