Ieslea cea de adăpost
În cetatea Betleem
S-a născut Pruncul ceresc
Steaua mare, e un semn
Pentru neamul omenesc.
Jos, în iesle, s-a născut
Cu Iosif și cu Maria,
Ei, aicea au șezut
Săvârșind călătoria.
N-au găsit un loc mai bun
Doar o iesle părăsită
Ce li se afla în drum
Și asta, cu greu primită.
Un om s-a milostivit
Afară, ca să nu stea
Căci aicea, au venit
Așa cum se poruncea,
Să fie un recensământ
Pentru toți cei din cetate
Și de aceea Pruncul sfânt
S-a născu, t aici, departe.
Iosif pe jos a venit
Doar Maria călărea
Un asin mic obosit
Căci cale lungă era
Cerul era pregătit
Pentru Cel ce avea să vină
Îngeri mulți au coborât
Să-I vadă fața senină.
Păstori de pază erau
Chiar și lor li s-a părut
Căci mulți îngeri coborau
Dar n-au înțeles prea mult.
De ei și oile lor
Îngeri, s-au apropiat
Și le-au spus de Pruncușor
Să-L vadă, i-a îndemnat
A lor cântări minunate
Se auzeau în ceruri sus
Toate erau închinate
Celui, care a adus
Bucurie, mântuire
Pentru neamul omenesc,
Pace sfântă, fericire
Tuturor ce Îl iubesc.
Amin
Câmpia Turzii, 16 decembrie 2024