Numai Tu Isuse Doamne,
Numai Tu îmi dai putere,
Ca să pot să urc azi dealul,
Cum urcai Tu cu durere,
Dar tăcut și cu suspine,
Care nu s-au auzit,
Ca să fiu un fiu de Rege,
Ca să fiu azi mântuit.

Numai Tu cobori în vale,
Când eu strig dup-ajutor,
Numai Tu îmi ești pe calea,
Cea pustie... un izvor,
Ca să mă adăp din harul,
Ce-l reverși neîncetat,
Să nu fiu o uscăciune,
Praful cel de vânt purtat.

Numai Tu-ți apleci urechea,
Să auzi suspinul meu,
Mă-nconjori cu-a Ta iubire,
Să mă aperi de cel rău,
Care stă mereu la pândă,
Să mă nimicească vrea,
Dar nu poate căci ființa-mi,
Stă numai sub mâna Ta.

Numai Tu îmi dai credință,
Să privesc spre răsărit,
Să aștept cu nerăbdare,
Revederea Domn iubit,
Să ne înalțăm acasă,
Sus... acolo-n veșnicii,
Ca să stăm la masa-ntinsă,
Unde nu vor fi pustii.

Vor fi văile în floare,
Soarele va străluci,
Străzile vor fi de aur,
Cerul doar senin va fi,
Noi... nedespărțiți Isuse,
Doar iubire vom vedea,
Căci în ceruri nu e ură,
Doamne... Tu... ești dragostea.
Amin