E plină lumea de-ntristare,
E plânsul astăzi auzit,
Pe-ntreg pământul este jale,
Căci este vremea de sfârșit.
Se-aud cutremure și ape,
Ce-nghit ființe ne-ncetat,
Dar oare nu se împlinește,
Ce-a fost vestit cândva... odat?
Oare nu este azi trezirea? ,
Acelor care-au ațipit,
Ca să se-ntoarcă omenirea,
La El ce-odată s-a jertfit.
Oare nu este azi strigarea? ,
Ce ultima ea poate fi,
Oare nu vine-ndat târziul,
Cu arma lui a nimici.
Păcatul este azi pe culme,
Fărădelegea a-nflorit,
E rautate... numai ură,
Asa cum a și fost vestit.
E vremea clipelor din urmă,
Aproape este Dumnezeu,
E lupta azi atât de mare,
Un timp anevoios și greu.
Să ne întoarcem din pierzare,
Din lumea ce ne-a amăgit,
Să ne trezim din ațipire,
Căci nu e timp de ațipit.
Nu este timp de amânare,
E timpul de-a ne pregăti,
Vine Isus... e-aproape ziua,
Când toate-aici se vor sfârși.
Amin