Ne-ai mângâiat cu-a Ta iubire,
Ce minunat ești Dumnezeu,
Cu Tine-n toate-i fericire,
Căci toate-ascultă glasul Tău.

Ne-ai alinat mereu durerea,
Căci doar Tu ești vindecător,
Tu ești salvarea, învierea,
Tu ești Stăpânul tuturor.

Ne-ai dat un loc în veșnicie,
Un zbor ce-i lin spre ea ne-ai dat,
Ca să fim plini de bucurie,
Și sa luptăm neâncetat.

La umbra aripilor Tale,
Tu Doamne ne-ai adăpostit,
Să nu ne clătinăm în jale,
Când drumu-i greu Domn preaiubit.

Ne-ai întărit în vremi de seară,
Când noaptea iarăși se-arăta,
Ai vrut ca teama-n noi să piară,
Ne-a întărit puterea Ta.

Nimic din cele întâlnite,
Să ne oprească n-au putut,
Căci ne-ai fost pavăză Iubite,
Doar Tu în toate ne-ai fost scut.

Tu ne-ai adus pe cer un soare,
Și luna printre stele-ai pus,
Să nu ne rătăcim pe mare,
Sau în pustiu în vremi de-apus.

Ne-ai arătat prin suferință,
O cale către Paradis,
Ea este pentru-orice ființă,
Așa cum în cuvânt ne-ai scris.

Ne-ai dat măsura măsurată,
De har ceresc nemeritat,
Tu ne iubești ca prima dată,
Ești Dumnezeul neschimbat.

La Tine am găsit iubirea,
Ce ne înaltă-n zborul lin,
Spre Țara unde niciodată,
Nu e durere... nici suspin.
Amin