Te lovește vântul vieții,
Gândurile Te lovesc,
Dar vre-o dată nu ești singur,
E cu tine Cel ceresc,
Care a luptat cu moartea,
Când pe cruce suferea,
El și astazi pentru tine,
Luptă... căci în cer te vrea.

Gândurile le alungă,
Vântului îi spune El,
Ca în loc să se oprească,
Să se vadă mititel,
Căci doar El e Cel mai mare,
Este chiar de necuprins,
De te-ncrezi întotdeauna-n,
Harul Său... nu ești învins.

El și soare-l răsare,
Nume stelelor le-a dat,
Și pe tine-o-Mparăție,
Ca să-ți dea El te-a chemat,
De îți este grea urcare,
Ajutor îți poate fi,
De îl ceri în orice clipă,
El nu te va părăsi.

Apăsarea-i tot mai mare,
Lupta este tot mai grea,
Căci e vremea de pe urmă,
Marea zi se v-arăta,
Când va apărea Hristosul,
Împăratul tuturor,
Ce-și va înălța aleasa,
Către cer... în ultim zbor.

Praful neguri de ceață,
Să te-orbeaacă și-ar dori,
Chiar și-atunci când stă pe ceruri,
Soarele în miez de zi,
Dar putere el nu are,
Spulberat este mereu,
De un glas plin de putere,
Glasul cel de Dumnezeu.

Nu vei fi răpus vre-o dată,
Te va întări Hristos,
Și din luptele mai grele,
Vei ieși doar glorios,
De îl lași la cârma vieții,
Ca mereu doar El să stea,
Numai El te va conduce,
Dincolo de orice stea.
Amin