Vino să-mi cunoști durerea,
Uneori e-atat de grea,
Doar Tu ai acea putere,
Ce o poate vindeca.
Vino... să-mi cunoști Isuse,
Suferința doritoare,
Să mă clatine, dar Doamne,
Vre-o putere ea nu are.
De ai vrea să trec de mare,
Apele ai despărți,
De ai vrea să urc și munții,
Într-o clipă i-ai urni.
De ai vrea să trec de vale,
Azi în urm-ar rămânea,
Cu durerea ei cea mare,
Care stă-naintea mea.
De ai vrea să nu am teamă,
De furtuna ce-a venit,
Ai rosti de sus cuvântul,
Care timpul a oprit.
L-ai oprit când cercetarea,
Inima mi-a vindecat,
L-ai oprit când greul vieții,
Ce l-am dus... l-ai ridicat.
Vino ca să-mi fii aproape,
Când lovesc atât de greu,
Valuri ce-s nimicitoare,
Vino sfinte Dumnezeu.
Fără Tine mă înghite,
Un adânc înfometat,
Gurile ce sunt doar pline,
Cu venin... ele nu tac.
Vino când înalț strigarea,
Tu uitării nu mă da,
Mi-ai zidit o temelie,
Ca să pot zidi pe ea.
În să Doamne... fără Tine,
N-aș putea înainta,
Vremea vieții când lovește,
Teamă îmi aduce ea.
Vino și rămâi cu mine,
Sufletul mi-e clătinat,
Numai Tu-mi poți fi tărie,
Cu-adevaru-adevărat.
Doar cu Tine lângă mine,
Pot răzbate orice greu,
Vino Doamne căci puterea,
Toată... ești Tu Dumnezeu.
Amin