Când aripile zborul nu-și mai pot,
Mă-ncred în ajutor neîncetat,
Chiar dacă bulgări mari va arunca,
Al vieții gol... nu sunt un clătinat.

Când inima-mi va plânge suspinând,
Eu cred în fericirea cea de sus,
Așteapt în închinare doar mereu,
De drumul către ea nu stau ascuns.

Când pasul obosit va odihni,
Privirea-mi către ceruri va fi ea,
Căci singur eu nu sunt pe-acest pământ,
Speranța mă-nsoțește-n valea grea.

Cu mine este-n vremea de apus,
În nopțile ce parcă n-au sfârșit,
Cu mine e prin arșița de vremi,
Prin șoaptele de frunze ce-au murit.

Când glasu-mi care parca e topit,
De arșița din timpul nemilos,
Un susur mă învie... căci Isus,
E viață, e putere, e Hristos.

El este începutul ce-ncurând,
Pe nori îl va aduce... Raiul Său,
El este împlinirea ce o vreau,
El este-al meu Iubit... e Dumnezeu.
Amin