Mare ești Tu Doamne sfinte,
Împăratul tuturor,
Apele ce-s cristaline,
Pline sunt doar de un dor,
Izvorâte sunt din stânca,
Care ești Tu Dumnezeu,
Cine bea numai din Tine,
El va fi pe veci al tău.

Tu faci semne să se vadă,
Deschizi ochii celor orbi,
Apele ce stau în față,
Numai Tu poți să le-absorbi,
Fulgere arunci din ceruri,
Să alungi urgia grea,
Doar Tu potolești și foamea,
Doamne doar cu mâna Ta.

Necuprinsă ți-e iubirea,
E și azi ca la-nceput,
Focul ei aprinde inimi,
Să devină a lor scut,
Plini de Tine azi aleargă,
Credincioșii pe pământ,
Care au numai o țintă,
Paradisul... locul sfânt.

Minunat ești Doamne sfinte,
Cerurile le-ai întins,
Ai creat și necuprinsul,
Pentru-acel creștin ne-nvins,
Ai creat o nemurire,
Pentru cel nemuritor,
I-ai dat viață, aripi sfinte,
Ca să aibă azi un zbor.

Mare ești și-ntreg pământul,
Numai Tu îl stăpânești,
Dar și-n cerurilor Doamne,
Numai Tu Stăpân le ești,
Apele oprești îndată,
Dar și vântul e oprit,
Când de sus... din slăvi divine,
Glasul Tău e auzit.

Doar de Tine-ascultă toate,
Norii fug când poruncești,
Și furtuna se oprește,
Căci și-al ei Stăpân Tu ești,
Chiar și vremea te ascultă,
Tu o hotărăști mereu,
Pe pamant și-n ceruri Doamne,
Numai Tu ești Dumnezeu.
Amin