Te văd pretutindeni, Isus al meu drag,
Te văd peste toate, te văd ne-ncetat,
Doar Tu-mi ești iubire, și dorul aprins,
Nu sunt nici în ziuă, nici noapte învins.

Văd soarele care straluce mereu,
Și-n bezna târzie te văd Dumnezeu,
Te văd în răcoarea de zi ce-o răsari,
Cu har peste mine din cer când presari.

În inima-mi caldă aduci răsărit,
Să simt cât de Tine sunt Doamne iubit,
Te văd chiar și-n ploaia din rugă când plâng,
Mi-aduci Tu un zâmbet, doar Ție să-ți cânt.

Să-ți când biruința, ce vrei să mi-o dai,
Să-ți cânt izbăvirea pe drumul spre Rai,
Să-ți cânt bunătatea, și mila să-ți cânt,
Când valul e mare, când bate vre-un vânt.

Te văd și în tunet, în crinu-nflorit,
Te văd primăvara, și-n timpul umbrit,
Te văd în făclia din nopți ce-o rasari,
În vremea din urmă Te văd cum apari.

Te văd printre raze de soare cum vii,
Ești râul de ape când trec prin pustii,
Te văd în cuvântul ce Tu l-ai lăsat,
Te văd pe o urmă, nedrept judecat.

Te văd peste toate cum Tu stăpânești,
În seceta vremii cum flori înflorești,
Cum firul de iarbă-l răsari pe pământ,
Cum valuri înalte le duci în adânc.

Te văd când Isuse mai mulți mă lovesc,
Te văd când amare eu lacrimi iar vărs,
Mi-aduci bucurie, să fiu bucuros,
Mi-aduci biruință, să fiu glorios.
Amin