Alerg spre-o țintă... mântuirea,
Sunt însoțit de-un gând mereu,
Să întâlnesc a mea iubire,
Ce m-a salvat când mi-a fost greu.

În fața mea vin multe gânduri,
Dar toate eu le ocolesc,
Nu-mi stă în cale vre-o văpaie,
Le las în urmă... mă grăbesc.

Grăbit sunt doar spre nemurire,
Spre ziua-n care-l voi vedea,
Pe-al meu Isus... a mea salvare,
Când va veni în fața mea

Grăbit sunt azi spre clipa-n care,
La cer cu El mă voi' nălța,
Când tot ce azi cu greu prin vale,
Aici trăiesc... eu voi uita.

Alerg privind spre înălțime,
Spre Țara viselor de sus,
Acolo vreau o veșnicie,
Ca să petrec eu cu Isus.

Vre-o teamă n-am... cu mine-i Domnul,
Și-aici orice aș întâlni,
Numai pe El, pe El întruna,
Cât eu alerg... îl voi iubi.

Îl voi iubi până la capăt,
Cum El pe mine mă iubea,
Pe crucea chinurilor grele,
Când lupta grea o biruia.

Ce minunată e iubirea,
Fierbinte-i azi ca la-nceput,
Cu ea pe drum simt fericirea,
Cu ea nu sunt un fiu pierdut.

Nimic aici nu mă doboară,
Tăria mea e Dumnezeu,
Cu El trec apele și munții,
Cu El alerg... nu mi-este greu.

Nedespărțiți suntem în vale,
Dar și pe culme suntem doi,
Nedespărțiți în fericire,
Cu mine stă și în nevoi.

Alerg spre marea împlinire,
De vise-n care astăzi zbor,
Pitere-mi dă mereu cuvântul,
El de putere e izvor.

Nu voi opri pe urma care,
Lăsat-a fost în fața mea,
Căci mult doresc s-ajung acasă,
Când lupta se va termina.
Amin