Zorile de zi divine,
Mă trezesc asa frumos,
Cu o dulce fericire,
Și în gând doar cu Hristos.
Inima în piept se zbate,
În bătaia ei Tu ești,
Plină este doar de Tine,
Numai Tu-n ea locuiești.
Ochii mei văd bunătatea,
Mă trezește minunat,
Să nu simt singurătatea,
Ce-i la pândă ne-ncetat.
Să nu simt fiorul rece,
Moartea ce îl poate-avea,
Simt din zorii dimineții,
Cald fior... iubirea Sa.
Mi-aduc raze strălucite,
Ca să urc spre infinit,
Luminând mereu cărarea,
Să-ntâlnesc al meu Iubit.
Să-ntâlnesc vreau fericirea,
Doruri care mi-a adus,
Dor de Țara de lumină,
Dorul cel după Isus.
Mi-aduc zorii o speranță,
Mă ridic plin de puteri,
Mă avântă-n visul care,
Zboară dincolo de zări.
Mă înviorează ziua,
Plină doar de Dumnezeu,
Însoțită de puterea,
Ce-o primesc de sus și eu.
Merg prin toate înainte,
Căci mă însoțește El,
Regele Isus... Mesia,
Cel jertfit ca și un Miel.
El mi-aduce zorii zilei,
Până în al ei apus,
Dumnezeu e-a mea tărie,
Căci sunt frate cu Isus.
Amin