Ascultă, amice drag,
Aceasta a fost prima poruncă
Ce Domnul ne-a dat,
De la întâiul Adam, prin care neascultarea
A dat naștere la păcat.

„Îți dau toate lucrurile în stăpânire:
Vite, câmpuri și verdețuri,
Dar dintr-unul singur să nu mâncați,
Căci aceasta este cea mai înaltă jertfă
Ce tu îmi poți da.”

Dar, prin neascultarea ta, porunca mi-ai încălcat,
Numele Meu în deșert tu l-ai luat,
Și plăcere în lucrul de care ți-am poruncit să nu faci
Iată, chiar în asta te-ai desfătat.

Ți-am dat chipul și asemănarea Mea,
Și, din duhul ce Eu ți-am suflat, tu roade nu ai dat.
Iar când din pom tu ai gustat, Iată,
chiar roadă păcatului ai dat,
Și moartea sufletului ți-a cauzat.

Când în grădină te-am căutat,
Tu de Mine te-ai rușinat,
Căci gol te-ai aflat,
Și teama, chiar de Creatorul tău, ți s-a infiltrat.

Știai bine că nimic spurcat și întinat
Nu va putea intra în Împărăția Mea.
De aceea din regat te-am alungat,
Iar păcatul firul vieții ți-a scurtat.

S-a meritat să pierzi Paradisul
În care Eu te-am așezat?
Cu lacrimi haina ți-am țesut,
Căci omul pe care l-am creat
De Mine nu a ascultat.

Iată, amice drag, glasul Domnului te caută
Si pe tine, chiar azi
Tu poți răspunde: "Sunt aici!”
Sau te ascunzi si tu
Cu frunze de smochin?