Copiii Tăi cei neascultători
Iertare Doamne ca de-atâtea ori
Când rătăcim pe căi străine
Şi nimeni nu-i să ne caine
Că singuri ne urcăm în spate
Poveri de lespezi şi păcate

Rămâi cu mâna-ntinsă către noi
În cele mai de jos nevoi
Cuvântu-Ţi nu se mai aude
Obrazul Tău de lacrimi, ud e
Neghina prinde să rodească
În carnea noastră floarea ei de iască

Te-am răstignit şi Te mai răstignim
Că nu mai este loc în ţintirim
de-atâtea cruci. Şi lemnul este greu
Dar iartă-ne că Tu eşti Dumnezeu
Că lăcomindu-ne să ne luăm partea
În locul vieţii, noi ales-am moartea!