Din necuprinsul gloriei cerești
Te-ai coborât, Părinte-al veșniciei,
Și-ai acceptat în lume să trăiești
Pe cea mai joasă treaptă-a sărăciei,
Pe noi, săracii, să ne-îmbogățești.
De strălucirea Ta Te-ai dezbrăcat
Ca să ne-îmbraci în haina mântuirii,
Și pentru noi un chip de rob ai luat,
Tu, Prințul păcii, Regele iubirii,
Fiindcă atât de mult ne-ai valorat.
În centrul tragediei omenești
Ai conturat o iesle și o cruce;
Tu Te-ai născut să mori; să ispășești
Pedeapsa care pace ne aduce,
Și mântuirea să ne-o-înfăptuiești.
Isuse, cât de mult Tu ne-ai iubit,
Cu sânge să rescrii a noastră soartă...
Îți mulțumim că-n lume ai venit
Să ne deschizi a cerurilor poartă.
În veci de veșnicii să fii slăvit!
"El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți." 2Corinteni 8:9.