DE MULTE ORI

De multe ori... Te-am întristat,
Cu nepăsarea mea cea crudă.
De multe ori... Te-am îndurerat.
Urechea mea nu voia s-audă.
De multe ori... nu te-am crezut.
Şi nu Ți-am înțeles iubirea.
Deși minuni... multe-am văzut,
Părea himeră nemurirea.

De multe ori... eu am greșit,
Al nevegherii somn dormind.
Ispitele ades m-au copleșit,
De rugăciuni lipsită fiind.
De multe ori... lovită de ură...
Să mă răzbun... gata eram.
Tu... iubire... fără de măsură
Mi-ai dat... deși nu meritam.

De multe ori... în necredință,
Am zăbovit la sfatul rău.
Dar n-ai lăsat a mea fiinţă,
Să coboare în adânc de hău.
De multe ori... m-ai biciuit,
Să mă scoți din nepăsare.
Ca Tine nimeni nu m-a iubit!
Şi nu mi-a dat așa iertare.

De multe ori... nefericirea,
Cu mângâieri ai alungat.
Şi-a încolțit iar fericirea.
Cu harul Tău m-ai inundat.
De multe ori... ai stat aproape
De mine, la durere şi nevoi.
Cu somnul dus de pe pleoape,
Am plâns adesea amândoi.

De multe ori... ai semănat
În mine, fericire deplină.
M-ai spălat de tot ce-i păcat,
Să fiu un copil fără de vină.
De multe ori... m-ai întărit,
Cu aripi de vultur să zbor.
Sfințirea în mine ai urmărit,
Să nu lipsesc din popor.
Fii veșnic Slăvit!
Amin!