Am cu păcatul un război
ne-nduplecat și sîngeros
și pînă-n Ziua mea de-Apoi
lupt, între el și-ntre Hristos.

Cînd rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin
cu ultimele-mpotriviri
mă rog, mă mustru și mă-nchin.

Cînd ramurile firii noi
îmi cîntă ca un stup ceresc
suspin și cînt și zbor - și-apoi
nici nu-nțeleg cît îndrăznesc.

De rîd o clipă spre păcat
port ani de plîns către Hristos
și-un pas nevrednic mi-e mustrat
de-un lung calvar anevoios.

Vreau orice umbră să-mi plătesc
cu însutite străluciri
căci vreau, plătind să întîlnesc
Dumnezeieștile priviri.

Doresc sfîrșitul credincios
și pînă-n cel din urmă ceas
nici la păcat,
nici de Hristos
n-am să mă las, n-am să mă las!