Am cu păcatul un război
ne-nduplecat și sângeros
și până-n Ziua mea de-Apoi
lupt, între el și-ntre Hristos.

Când rădăcina vechii firi
strecoară inimii venin
cu ultimele-mpotriviri
mă rog, mă mustru și mă-nchin.

Când ramurile firii noi
îmi cântă ca un stup ceresc
suspin și cânt și zbor - și-apoi
nici nu-nțeleg cât îndrăznesc.

De râd o clipă spre păcat
port ani de plâns către Hristos
și-un pas nevrednic mi-e mustrat
de-un lung calvar anevoios.

Vreau orice umbră să-mi plătesc
cu însutite străluciri
căci vreau, plătind să întâlnesc
Dumnezeieștile priviri.

Doresc sfârșitul credincios
și până-n cel din urmă ceas
nici la păcat,
nici de Hristos
n-am să mă las, n-am să mă las!