Se-aud colindătorii la fereastră,
Venind pe betleemice cărări,
Și la colinda lor cu-adânci vibrări
Se-mbujorează crăciunița-n glastră.

Se-așază câte-un fulg pe partitură,
Dar cântul dă din aripi înainte
Tot mai înalt, mai amplu, mai fierbinte,
Cu-aceeași veste bună din Scriptură.

Și iar vedem păstorii vechii bresle
Uimiți că-n beznă cobora lumina,
Când îngerul îndepărta cortina
Cu vestea Dumnezeului din iesle.

Istoria-i atât de cunoscută,
Dar când e pusă-n versuri de colindă,
Mereu va reuși să ne cuprindă
Cu starea din emoții vii țesută.

Purtând cu ei colinda ca văpaie,
Trec azi colindători sfruntând nămeții,
Și duc în cântul lor mireasma vieții,
A Veșniciei poposind în paie.

Și dacă pentru noi înfruntă gerul,
Să îi primim în inimă și-n tindă,
Căci, minunat, cu fiece colindă,
Vedem cum Dumnezeu deschide cerul!

Simion Felix Marțian
Siegen, 22 decembrie 2024