SPERANTA-NFLACARATA
În focul încercării, puteri de har primesc,
Văpaia fierbinte nu mă poate atinge.
Lângă mine, în cuptor pe Isus Îl găsesc.
Focul mult prea-ncins, cu iubire o stinge.
Stau liniştită, pe stânca unde-am fost pusă,
Valurile mari nu vor trece peste mine.
Chiar uraganul va avea puterea redusă,
Căci Isus, cu mână tare, pe stâncă mă ţine.
Infernul întreg de-ar porni, să m-atace,
Nu ar avea nici o putere asupra mea.
Chiar Isus va lupta şi voi trăi-n pace.
Să-mi clatine credinţa, nimic nu va putea.
Mi-e scutul de nădejde, trăirea-n Hristos,
Putere necurmată-n iubirea Lui fierbinte.
Speranţă-nflăcărată, ce-mi este de folos,
Pe drumul ce duce spre-a cerului Părinte.
Amin!
Frumoase versuri, sora Viorica. Domnul fie cu tine!