Doi tineri se cunosc din întâmplare
Unul din eii era un credincios,
Iar celălalt nu ştia de salvare
Sau să-L cunoască pe Isus Cristos.

Când munca le-a creat o întâlnire
Acel necredincios aşa-I vorbeşte:
N-ai vrea să bei prietene o bere
că doar aşa la muncpă se porneşte?

Nu vreau să beau nimic ameţitor!
Răspunse credinciosul cu iubire,
Cu mine umblă Domnul Domnilor
Şi nu vreau să-ntristez a Lui venire,

Se linişti tovarăşul de muncă,
Şi s-a retras fără de-a insista,
Iar credinciosul o privire-aruncă
Să vadă omul cum va proceda.

Acel creştin încet cântă o cântare,
Să-L laude pe Domnul Salvator
Iar cel ateu cuprins de o mirare,
Mai cântă-o dată: Zise uimitor!

Şi mai cântă odată-acel creştin
Cu-acelaş ton, dar parcă mai frumos!
Pe omul ce-a băut numai pelin
În clipa aceea-L cercetă Cristos.

Atunci creştinul iarăşi i-a vorbit,
-De vrei s-auzi cântări mai minunate
Vino cu mine, unde, negreşit,
Vei întâlni, viaţa fără moarte!

-Când vrei să vin şi unde este locul?
Întrebă omul, cuprins de schimbare!
La Adunare vorbim despre Domnul
Şi Îi aducem laudă şi închinare.

Când omul cel ateu găsi clădirea
În care se-adunară cei creştini,
Intră-nnăuntru, găsi locu-n care
Acei salvaţi erau de viaţă plini.

S-a terminat programul dimineţi
s-au despărţit cei doi,fără cuvinte
a doua zi muncind la soarta vieţi
n-au discutat nimic ce-a fost nainte!

Trecu o săptămână iar de zbucium
şi subiectul parcă s-a închis!
Duminica veni, dar nicidecum
ateul la biserică n-a mers,

Trei săptămâni, fără de speranţă
cu frământări ce mintea le purta ,
ajunse-ateul plin de eroganţă
Şi renunţă, pe Domnul de-al căuta.

Privea creştinul mereu la intrare
Poate cumva, îl va vedea venind,
zadarnic a rămas în aşteptare
perduse el nădejdea suspinând!

Nainte cu o oră de-a închide
Serviciul pregătit de dimineaţă,
Creştinul lângă el o voce-aude!
Şi-l întrebă cu ochii de căinţă!

Ce pot eu face ca să fiu creştin
Îi zise el cuprins de un fior?
Chiar vrei? La întrebat cel pelegrin?
Chiar vrei să ai şi tu un Salvator?

-Da vreau răspunse-atuncea omul
De două săptămâni tot mă frământ,
O voce îmi şoptea, lasă-L pe Domnul
Trăieşte-ţi viaţa, aici pe pământ.

Dar în acelaş timp în fiinţa mea
s-a petrecut ceva miraculos,
un susur blând mi-atinse inima
Şi cred c-Acela e Isus Cristos.

Şi tot luptând cu firea pământească
Parcă am fost luat de o putere,
Şi m-a adus o gardă îngerească
Aici unde să simt a Lui iubire.

Creştinul naintă la cei din frunte
Le povesti de cel necredincios,
Şi-n haine albe devenindu-I frate
Spălat în sânge ajunse bucuros.

Trecură vremi de-arândul de atunci
Şi până azi rămase credincios.
Iar sus în cer pe-al cerului poteci
Vor nainta doi fraţi, dar cu Cristos.

Aceasta a fost numai o-ntâmplare
Care s-a petrecut de-alungul vremi,
Aşa-i când Dumnezeu face-o lucrare
Aşa se va-ntâmpla, când va veni.

Iubite frate, nu poţi şti ce ascunde
un cântec la adresa lui Cristos!
Poate cumva-ntr-o inimă pătrunde
Şi va ajunge-n cerul glorios.

Poate un vers v-a schimba o fiinţă
Care mai rătăceşte pe pământ,
Lucrează dar şi lucră prin credinţă
Răsplata vei primi de la Cel sfânt.

Amin