Întoarce-Te și mângâie-mă, Tată,
Din nou cu brațul Tău de Dumnezeu...
Să-mi simt făptura scumpă și iertată
Și înțeleasă cât nu pot nici eu...

M-am ghemuit prea strâns de-atâta rană
De mână omenească, făr' a ști...
Azi, sufocată, inima-mi Te cheamă,
Căci numai Ție-Ți poate glăsui...

Tu, numai Tu o înțelegi pe toată
Căci numai Tu desăvârșit iubești...
Întoarce-Te și mângâie-mă, Tată,
Cum Tu și numai Tu în stare ești... !

Amin.