1. Cu toți semenii în pace totdeauna să trăiești,
doar cu patimile tale pururi să te războiești.

2. Pacea sufletului vostru de voiți a v-o păstra
să disprețuiți întruna tot ce-o poate tulbura.

3. Viața ta-i doar pentru alții,
moartea-i pentru tine,
fă așa ca pe-amândouă să le treci cu bine.

4. Nu-i sigură la nimeni viața
dar moartea-i sigură oricui,
de-aceea tot ce faci fă astfel
cu vrednicie să apui.

5. Dacă plângi pentru oricare, în curând ai să orbești,
dacă dai la orice mână nu-i mult până sărăcești,
dacă fără cumpătare risipești mereu și dai,
în curând, în grele lipsuri ai dori - și n-o să ai.

6. Cel mai bun om nu-i acela ce nu fură și nu minte,
ci-i acela care-acestea nici măcar nu-i trec prin minte.

7. Omul nobil și-nțelept
este omul bun și drept.

8. Bunătatea și Iertarea și Dreptatea și Iubirea,
datorii sunt tuturora - le arată chiar și firea.

9. Mai bine să lași virtute la copiii tăi când pleci
decât aur, căci virtutea e-o avere pentru veci
și virtutea îi va face fericiți și cu puțin
însă aurul aduce numai ură și venin.

10. Calomnia s-o primești
ca pământul ce-l lovești,
și ca piatra de tăcut
- dacă-i bine ce-ai făcut.

11. Fapta bună, niciodată
de bârfire nu-i pătată.

12. Cearta este-o nebunie, căci urând pe celălalt,
omul însuși își aprinde chiar avutul cel mai-nalt.
13. Omul bun întotdeauna se ferește să se certe
iar pe cei care se ceartă, îi ajută să se ierte.

14. Cearta-i nebunie-oriunde căci mânia-i o beție
care-ntunecă, - de omul nici mai vede nici mai știe! -
Și-atunci face fapte care le va plânge viața-ntreagă,
- fericit acel ce-n certuri, nici începe, nici se bagă.

15. Să iubim și prietenia și-adevărul cât trăim,
dar mai mult ca prietenia, adevărul să-l iubim.

16. Cel cinstit nu face răul niciodată, - nesilit -
cinstea lui e cea mai tare lege dinspre ce-i oprit.

17. Omului bătrân oriunde să-i dai cinstea bătrâneții
căci atunci afla-vei cinste pe cărările vieții.

18. A trăi cinstit e una cu-a trăi frumos și drept,
numai cel ce-așa trăiește, este omul înțelept.

19. Nu-ți vorbi de rău dușmanul, dacă este om cinstit,
nici nu-ți lăuda un prieten dacă-i om nelegiuit.

20. Să ai-nainte necurmat
un țel înalt și minunat, -
și prin străini și între-ai tăi,
să mergi spre ei, pe bune căi,
căci dacă-i Țelul luminos
tot drumul tău va fi frumos.

21. Datoria spre-un părinte este-aproape ca spre-un zeu,
fiul credincios va pune ceva sfânt în ea, mereu.

22. Niciodată n-o să dăm
cât spre-un tată datorăm,
- de-am plăti, oricât de greu
mamei-i datorăm mereu.

23. Va plăti amar acela ce-și ceartă tatăl său bătrân,
orice cuvânt urât se face un jar ce îi va arde-n sân.

24. Fii vrednic de părinții tăi
urmând a lor frumoase căi.

25. Vai de copilul blestemat
ce-și pierde numele curat,
ferice fiul credincios
ce-și face-un nume mai frumos.

26. Cum poți să fii tu bun cu alții
când poți fi rău cu mama ta?
- Iar dacă poți, cu-atât mai tare
arați că inima ți-e rea.

27. Să știe orice fiu certat
că nu mânia l-a mustrat,
ci dragostea l-a pedepsit
ca să-l ajute-a fi cinstit.

28. Mai bine e să judeci greșeala ta oricând,
decât greșeli străine să umbli judecând.

29. Toți știu să judece pe alții
mai bine decât cauza lor,
- oricând, în propria lor cauză,
nu-i nimeni bun judecător.

30. Despre oamenii cei harnici, unii rău zic, alții bine,
despre oamenii cei leneși, nu spune nimic bun nime.

31. Prin faptele dreptății putem ajunge drepți,
prin cinste și-nfrânare, puternici și-nțelepți.

32. Omul cumpătat e-acela ce vorbește măsurat
și când trebuie răspunde numai ce-a fost întrebat.

33. Omul cel stăpân pe sine
este cumpătat în toate,
și ia doar ce se cuvine
chiar și-atunci când totul poate.

34. E frumos, nu cel bogat
ci cel drept și cumpătat.

35. Nici frumsețea și nici banul nu fac omul fericit,
fericit e numai omul cumpătat și liniștit.

36. În mâncări și-n băutură, în veșminte și-n cămară
ține-te de cumpătare - și-năuntru și-n afară.

37. Traiul greu și-nstrăinat
te învață cumpătat.

38. Omul cel curat iubește curățenia frumoasă,
nici la trup și nici la suflet nu-i murdar
și nu miroasă.

39. Norocul poate-aduce-o masă
cât mai cu multe și mai mare,
dar numai cumpătarea face
să ai la masă-ndestulare.

40. Mai degrab ascultă omul de nuia ca de cuvânt,
și mai mult de frica legii decât din îndemnul sfânt.

41. De cuvânt te-ncredințează, mai curând decât de ban,
rar cuvântul nu ți-e prieten, banul rar nu ți-e dușman.

42. Limba nu e ghimpe,
- nu-nțepa cu ea!
Pune-ți în cuvinte
bunătatea ta!

43. Cuvântu-i umbra faptei, - când el e undeva
să știi că-n scurtă vreme și fapta va urma.

44. Când spui ceva-mpotrivă, să cauți să spui așa
ca omul să nu simtă nimic în contra sa.

45. Cei care prin cuvântul lor
fac numai silă tuturor
poți cel mai greu a-i suferi
- o, de-ar tăcea, ce bine-ar fi!

46. Omul cel cu suflet nobil face darul chibzuit,
nici mai mic și nici mai mare decât este potrivit,
nici nu merge prea devreme, nici n-așteaptă prea târziu...
- înțelepți sunt acei oameni care lucru-acesta-l știu.

47. La sărac și la străin
dă-i cât poți, (chiar și puțin)
dar, în cel mai dulce fel,
- căci și tu poți fi ca el.

48. Celui care dă la alții
și ceilalți o să-i dea lui,
însă nimeni nu dă celui care nu dă nimănui.

49. Cel ce-și face datoria în momentul cel mai greu
trebuie, cu cea mai mare cinste, să-l privești mereu.

50. Fie cât de mic un dar,
nu rămâne în zadar, -
totdeauna-n urma lui
un câștig o să-ți adui.

51. Mândru poți fi doar atuncea când uiți multele-ți păcate,
dacă n-ai uita de ele, ai avea priviri plecate.

52. Dacă-n stările de vorbă nu te cerți și nu te-aprinzi
ai o minte înțeleaptă, și cu dragostea cuprinzi.

53. Pe cel mai deștept ca tine să-l asculți și să-l urmezi,
pe cel care-ți este-asemeni ca pe-un prieten bun să-l vezi,
pe cel mai puțin ca tine să-l înveți cuviincios,
- asta o să te arate c-ai un caracter frumos.

54. Despre fiecare lucru, poți în două feluri spune -
cel mai însemnat e însă gândurile să le-ai bune.

55. Doar aceea e iubire care tot ce-atinge-n drum
nu-ntinează ci sfințește, răspândind ceresc parfum.

56 Tu ferește-ți pașii tăi,
niciodată să-ți aduni
nici iubirea celor răi
dar nici ura celor buni.

57. În dreptate sunt cuprinse celelalte virtuți toate
când și-n suflet și-n afară e cu-adevărat dreptate.

58. Dreptatea este împlinirea a tot ce omul e dator
iar nedreptatea, nepăsarea spre ce dator e tuturor.

59. Doar prin dreptate poți fi drept,
prin cunoștință înțelept,
prin cumpătare, cumpătat,
prin toate, - om adevărat.

60. Să nu te duci cu alții în fața judecății
nainte de-a sta singur în cumpăna dreptății.

61. Numai Dreptatea este dreaptă și numai Legea-i legiuită
acel ce n-are să le calce, cunoaște calea cea cinstită.

62. Cel ce umblă în dreptate are cugetu-mpăcat,
cel ce umblă-n nedreptate este pururi zbuciumat.

63. Când ești slab, întotdeauna de dușman să te ferești,
căci el vede prima dată cel mai bine când greșești.

64. Înțelepții sunt aceia care pot și care vor
să învețe lucruri bune chiar de la vrăjmașii lor.

65. Dușmănia-ntre vecini
e mai rea ca-ntre străini
de aceea fii cât poți
prieten cu vecinii toți.

66. Cum poți face mai mult rău
celui ce-i vrăjmașul tău?
- să-i faci bine-n orice fel
orișicând te vezi cu el.

67. Ca să fii om al virtuții mai întâi te fă-nțelept,
iar apoi trăiește-n cinste pentru tot ce-i bun și drept.

68. Sunt tineri plini de minte, cum sunt bătrâni nebuni -
nu timpul ne învață a fi-nțelepți și buni
ci buna-nvățătură și cugetul din noi
- cel ce le are-i aur, iar cel ce nu, - gunoi.

69. Mai bine fă-ți copiii cuminți decât bogați
căci mintea o să-i facă, nu aurul - stimați.

70. Cunoștința-i înc-un soare
pentru omul care-o are.

71. Ostenește pentru fapte nu numai pentru cuvinte
faptele au roada-n urmă, iar cuvintele-nainte.

72. E mai bine înainte să gândești la faptă,
căci pe urmă fapta zboară, nu te mai așteaptă.

73. Cunoști felul cel cuminte,
cunoști felul nebunesc
nu numai după-a lor fapte,
ci și după ce doresc.

74. Fapta bună n-o pătează orișicâtă vorbă rea
orișicine-ar arunca-o, nu ajunge pân-la ea.

75. De la vorbă treci la faptă... și vei auzi-n curând
pe mulți oameni, despre tine, numai binele spunând.

76. Nu prin haine sau prin nume
ai s-ajungi cinstit în lume,
ci prin cinste și dreptate
ți-auzi vorbe lăudate.

77. Nu-i pe lume mai frumoasă și mai de dorit cunună
decât Cinstea, Omenia, Dragostea și Fapta bună.

78. Orice faptă rușinoasă, cu rușine-i osândită
orice faptă de iubire, cu iubire-i prețuită.

79. Oare faptele frumoase să nu aibă următori
cum au faptele urâte, printre oameni, deseori?
- Mult mai mulți urmează-o faptă bună decât una rea,
lumea-i rea,
căci prea puțini sunt cei cu pildă bună-n ea.

80. Fiecare-și are chipul care Soarta i l-a dat,
cine-și măsluiește fața, săvârșește-un greu păcat,
măsluirea fețe-i semnul unei mari nerușinări,
ea arată-un suflet josnic, doritor de desfrânări.

81. Soției i se dă inelul ca s-o arate că-i soție
căci de n-ar fi nerușinarea, inel n-ar trebui să fie.

82. Tăcerea și ne-mpodobirea sunt cele două frumuseți...
- femeii ce le dovedește, arată-i cel mai mare preț.

83. Când femeia-o vezi tăcând
prețuiește-o orișicând,
căci tăcerea-i semnul rar
că-i un suflet plin de har.

84. Pentru ce-i adevărat
tu vorbește măsurat,
- când începi să flecărești
nu-l înalți ci-l înjosești.

85. Flecar e orișicine vorbește ne-ntrebat
și spune câte toate, plăcându-i ascultat.

86. Spusa celui vorbăreț
e ca opinca fără preț,
- de prea mult umblat cu ea
nime-n lume n-o mai vrea.

87. Cel mai greu este să tacă, pentru omul cel flecar,
el vorbește și vorbește chiar când trăncăne-n zadar,
cei din jur îl mai ascultă
- sau mai zic un cuvințel
iar pe urmă toți îl lasă, săturați, și fug de el.

88. Nici cu gura, nici cu ochiul, nici cu mâna să n-arați
gesturi care rușinează ochii cei nevinovați,
nici în gesturi, nici în semne nu se cade ca să pui
înțelesuri ce nu-i voie cu cuvântul să le spui.

89. Cei ce glumesc prea mult și-mpung,
- nesuferiți la toți ajung.

90. Gluma veselă chiar dacă e plăcută și dorită,
când e prea multă devine tuturor nesuferită.

91. Nesocotit e-a te sili să faci mereu la glume,
să cauți mereu a-ți bate joc
și-a-ți face râs de lume.

92. Bătrânii, între tineri, glumească foarte rar,
căci gluma-i nesărată, iar râsul e amar
- iar tinerii-ntre vârstnici e și mai fără rost,
acel ce-și va permite, afla-l-vor toți că-i prost.

93. Adeseori îți trebuie-ani, un prieten să-ți găsești,
și-o glumă proastă e de-ajuns, să-l pierzi și să-l rănești.

94. Cui îi place prea mult gluma, des ajunge bârfitor
și curând o să sfârșească în disprețul tuturor.

95. Nu batjocori prin glume nici un om de nici un fel,
gluma ta o să-l ațâțe a te înjosi și el.

96. Gluma proastă-i mojicie,
- mojicia-i starea rea,
vai de cei care se lasă coborâți până la ea.

97. Să ocolim greșeala nu numai de vreo teamă,
răspunderea credinței e încă mai de seamă.

98. Că nu știu cum e bine, - e cauza pentru care
greșesc atâția oameni,
- arată-le iertare!

99. Sunt greșeli ce pot fi lesne înțelese și iertare, -
însă nu-s greșeli acelea care-au devenit păcate!

100. Celor care-și cer iertare sincer pentru ce-au greșit
dă-le-o totdeauna-ntreagă și cu sufletul grăbit.

101. Nesimțitul, este omul care și la adunare
ca să-i vadă toți prostia, vine beat, cu gură mare.

102. Sunt fățarnici și netrebnici cei ce zic,
dar nu mai fac,
căci cei vrednici și de treabă,
făptuiesc frumos - și tac.

103. De gura lumii să nu-ți pese,
că nu-i puterea ta s-o-ncui,
fă binele tăcut, - și lasă-l pe fiecare-n treaba lui.

104. Ura roade omul rău
ca rugina fierul său.

105. Cel invidios urăște pe-orice om de lângă el,
nu fiindcă n-are dânsul, ci fiindcă are-acel.

106. Pizmașul face singur, lui, cel mai mare rău,
nu-i nimenea asemeni, ca el, dușmanul său.

107. Pizma este începutul orișicăror dezbinări,
totdeauna, la pierzare duc urâtele-i cărări.

108. Cine nu-i invidiat
e netrebnic și uitat,
- cine-i vrednic și iubit
totdeauna-i pizmuit.

109. Olarii pizmuiesc olarii, meseriașii, pe de-ai lor,
un cântăreț pe cântărețul, și-un cerșetor pe cerșetor,
acei ce au aceleași nume se pizmuiesc și s-ar stârpi
- numai acei ce au iubirea cerească, nu pot pizmui.

110. Mai bine s-ai în pântec șarpe decât în suflet pizmă rea,
pe șarpe-l poți vărsa afară, dar pizma n-o mai poți vărsa,
pe șarpe-l potolești cu lapte
- și pân-la urmă poți să-l scoți,
dar pizma cuibărită-n suflet n-o potolești și n-o mai poți.

111. Mai bine să fii pizmuit
decât deplâns și văicărit.

112. Prietenului bun arată-i o iubire tot la fel,
prietenia ta să fie fericită pentru el
căci acel ce dă iubire este drept a fi iubit,
darul lui curat să-l simtă înțeles și-mpărtășit.

113. A iubi înseamnă-a face cuiva binele deplin,
a-i dori tot drumul vieții mai frumos și mai senin,
a uita deplin de tine pentru ea sau pentru el
- cine are-așa iubire, are-al dragostei sfânt țel.

114. Omu-i singura ființă ce-și înjură soțul lui,
un alt dobitoc asemeni printre dobitoace nu-i.

115. Nu numai că nu e bine, dar nu-i nici cuviincios
ca femeia să se-mbrace ori prea sus și ori prea jos,
ci-i frumos să se îmbrace cu bun simț și gând curat,
orice parte prea golită e rușine și-i păcat.

116. O mână spele pe-alta, iar amândouă fața,
- atuncea e frumoasă și bună dimineața.

117. Pățania te-nvață întâia-nțelepciune,
pățitul înțelege din toate ce s-adune.

118. Înțelept e-acela care
nu tot plânge ce nu are,
ci trăiește mulțumit
cu ce poate-avea, cinstit.

119. Puterea și frumusețea - podoaba tinereții,
priceperea și cinstea - comoara bătrâneții.

120. Înțeleptul nici hulește
nici nu laudă nimic,
pe toți oamenii cinstește
fie mare, fie mic.
Când ceva nu-i izbutește
zice că-i de vină el! ...
- Râzi? - El tace!
Strigi? - Zâmbește,
necârtind în nici un fel.

121. Două limbi are-nțeleptul: una pentru ce-i cinstit,
cealaltă numai pentru ceea ce e potrivit.

122. Cu cât omu-i mai pățit,
este mai înțelepțit.

123. Înțeleptul este-acela care-n orice-mprejurare
știe să conducă bine, nepierzând nimic ce are.

124. Buna-nvățătură: - aur și avere -
are preț oriunde, și oricând se cere.

125. A-nvăța pe-un om cu vorba nu e chiar ușor mereu,
dar a-l învăța cu fapta este lucrul cel mai greu.

126. Ca să judeci bine, caută adevărul să-l cunoști,
altfel ai s-ajungi degrabă judecat și râs de proști.

127. Nu merge-n fața judecății de nu te judeci tu întâi,
căci altfel nu de omenie ci de rușine-ai să rămâi.

128. Rușine-i când judecătorul ajunge de-alții judecat,
dar și mai rușinos când însăși Dreptatea-l spune vinovat.

129. Mai bine-o judecată dreaptă,
chiar vorbe rele să-ți aduni,
decât o judecată strâmbă,
pentru-un câștig de la nebuni,
căci dacă judeci drept,
te poate învinui doar omul rău
dar dacă judeci strâmb te-acuză
și toți câți văd
și gândul tău.

130. Jurămintele făcute numai când e-n strâmtorare
repede le uită omul care conștiință n-are.

131. Necinstit e cel ce-njură
grabnic pentru orice fleac,
- va cădea curând în ură
și-n ocară fără leac.

132. Mai bine să te laude-alții
decât mereu tot gura ta,
pe alții poate că-i vor crede,
pe tine greu te vor putea.

133. Cine te laudă-n față și te critică în dos,
nu ți-l socoti prieten; n-ai de el nici un folos.

134. Dacă lauda îți pare
că-i prea lată și-i prea mare,
- socotește-o lingușire
și-o aruncă cu grăbire.

135. Cel cu laudă prea mare
spune merit ce nu-l are,
- căci vreun merit de-ar avea
nu-i nevoie, s-ar vedea.

136. Pe dușmanul tău cinstit
nu-l bârfi, căci ești greșit,
- nici pe prietenul stricat
să nu-l lauzi, că-i păcat.

137. Lauda e cel mai dulce dintre cântecele toate,
rar urechi pe lumea asta să n-adoarmă lăudate.

138. Rea-i nu numai lăcomia după bani și după-avere,
ci și cea după mâncare,
după haine
sau putere,
orișicine le dorește și le vrea cu orice preț,
își ucide și își pierde pacea-ntregii lui vieți.

139. Lăcomia a frânt viața multor oameni însemnați,
căci în fața ispitirii n-au știut a fi-nfrânați.

140. Foamea-i totdeauna sora lenevirii pe pământ,
când spui lene, spui și foame, ele pururi una sunt.

141. Nu-i rușine-orice lucrezi,
e rușine să tot șezi!
- Munca-l face prinț pe rob,
lenea și pe prinț - neghiob.

142. Ca și haina cea prea mare
ce te-mpiedică-n mișcare,
tot așa-i păgubitor
banul mult și strâns ușor.

143. Ferește-te ca limba să-ți ia-naintea minții,
aceasta e rușinea și pierderea ființei.

144. Laudele prea umflate lingușiri să le socoți,
iar pe cei dedați la ele ocolește-i pe cât poți.

145. Limbuții nu găsesc crezare
nici chiar când spun adevărat
de-atâtea flecăreli, cu toții
s-au plictisit și săturat.

146. Frica naște lingușire
nu prieteni cu iubire, -
de vrei dragoste curată
depărtează frica toată.

147. De lux și de plăcere ferește-te de zor
de vrei s-ajungi la bine
și nu să mori dator.

148. Lingușitoru-i mincinos,
din toate caută-al lui folos!
Să nu crezi, când ești lingușit,
că ești din inimă iubit.

149. Norocul poate-aduce o masă-mbelșugată
dar numai cumpătarea o face-ndestulată.

150. Cearta și mânia nicăieri nu-s bune,
ci ele la masă-s rele cât nici nu poți spune.
- Masa e făcută pentru bucurie,
nimenea la masă întristat nu fie.

151. Cine-ntrece cumpătarea neținând măsura bună
sănătatea-și dă pe boală
și-adevărul pe minciună.

152. Cumpătarea și răbdarea dau măsura sănătoasă
pentru cine vrea din toate om cinstit și drept să iasă.

153. O măsură sănătoasă în mâncări și-mbrăcăminte
e dovada cea mai bună că e omul om cuminte,
în tăcere și-n vorbire, în umblare ca și-n faptă
o măsură sănătoasă ține mintea cea-nțeleaptă.

154. Nouă ne va face bine orișicăruia-n viață
cumpătarea și măsura, - s-o luăm de dimineață!

155. Sănătatea se păstrează printr-o viață cumpătată,
cumpătarea se păstrează printr-o grijă necurmată.

156. Nimic nu-ți dovedește mai bine omenia
decât măsura-n toate, și-alături: modestia.

157. Una-i a trăi frumos,
și-alta-i a trăi fălos!
- Prima este cumpătare,
cealaltă desfrânare.
Prima merită cinstire,
cealaltă - disprețuire.

158. Dacă-ntreci măsura bună, faci din lucrul cel dorit
lucrul fără trebuință, stricător și necinstit.

159. Îndrăgește și urmează ne-ncetat măsura-n toate
și în muncă și-n odihnă, și-n vorbire și-n bucate.

160. Să te-ntinzi numai atâta cât ți-ajunge-nvelitoare
altfel îți rămîne-afară ori din cap ori din picioare.

161. Oamenii cinstiți știu bine a păstra măsura bună
și-asta, lor, le face dulce viețuirea împreună.

162. Mincinosul nu-și câștigă altceva, decât că el
și când spune adevărul va fi socotit mișel.

163. Nesațul și cu mândria
sunt boli ca și nebunia,
nesațul - umflă pântecul,
mândria - umflă sufletul,
acestea-l duc pe om și-l cad
întâi în pat, apoi la iad.

164. Ferește-te de-orice mâncare pe care-o iei și neflămând
și de-orice băutură care ai bea-o chiar și ne-nsetând,
c-acestea doar în desfrânare te vor împinge neapărat:
- tot ce poftești când n-ai nevoie e și risipă și păcat.

165. Mulți tovarăși sunt de vorbe, de mâncări și băutură
dar puțini sunt cei de fapte, de virtute și măsură.

166. Sacul lacomului poate să se umple mai degrab
dar se rupe cel mai iute căci e putrezit și slab.

167. Când uiți de propriul păcat
ușor ajungi un îngâmfat,
dar când păcatu-ți amintești
ușor ajungi să te smerești.

168. E un bine când mânia trece ca un vânt, curând,
dar ar fi cu mult mai bine dacă n-ar veni nicicând.

169. Înfrânează-te-n mânie
când se-aprinde și învie,
și-nfrânează-te oricând
- tot mai bine-i ca arzând.

170. Când simțești fierbând mânia în adâncul tău, gândește
de mai poți, - la datoria de-a răspunde omenește
și-ai să scapi de răzbunare și de răul ce-o urmează
- când simțești fierbând mânia înăuntrul tău, - veghează!

171. Nici o bună căsnicie,
nici o bună prietenie,
nu trăiesc unde-i mânie...
căci mânia nu ia seamă,
umple inima de teamă
și iubirile destramă.

172. Ascultă de dreptate și uită silnicia
de vrei să-ți faci oriunde, întreagă, datoria.

173. Când frumoasă ți-a fost viața
moartea-ți este mai frumoasă,
- nu se tem de moarte-aceia
ce-au dus viață luminoasă.

174. Când muncești să faci un lucru drept și bun cu-adevărat,
să muncești cu-ncredințarea că-l vei face neapărat.

175. Niciodată în viață nu sfârșești ce-ai început,
dacă-ncrederea-n izbândă și curajul ți-ai pierdut,
de aceea-n orice vreme nu te da bătut, nici jos...
Vei sfârși în bucurie, dacă stărui curajos.

176. Dacă vei greși în muncă, ai curaj să recunoști,
câți nu-și recunosc greșeala nu sunt înțelepți, ci proști.

177. Oamenii greșesc în viață chiar și când nu fac nimic,
cel mai mare om e-acela ce se crede cel mai mic.

178. S-asculți totul, - dar nu spune
decât ce e bun și drept,
să strângi totul, dar să nu dai
decât sfatul înțelept.

179. Răul e neputincios
când e singur, cade jos
- numai binele e-n stare
să stea singur în picioare.

180. Dacă semeni clevetirea, clevetiri ai să culegi,
o să ai pe lume starea care singur ți-o alegi.

181. Ura unde se așează
face sufletul să arză
și se chinuie de-acum
să tot ardă fără scrum.

182. Tu cu locul și cu timpul potrivește-ți vorba drept,
- cine nu greșește-n vorbă, este omul înțelept.