1. Bunătatea este semnul care-arată cel mai bine
că un om are lumina sfântă și-adevăru-n sine,
cine n-are bunătatea s-o arate-n grai și-n fapte,
cât și-ar zice fiu al milei,
el e orb și umblă-n noapte.

2. Bunătatea umple-ntruna de căldură și lumină
sufletul ce-n ea se ține,
casa ce de ea e plină.

3. Ce e soarele în lume, este bunătatea-n viață,
ea-i căldura și lumina și în suflet și pe față.

4. Cel mai tare nu-i acela ce-are pumnul mai puternic,
ci e cel ce-n bunătate e mai blând și mai cucernic.

5. Multe roade bune are sufletul pe drumul sfânt,
însă bunătatea este cea mai rară pe pământ.

6. Bunătatea-i primăvara vieții ce’i duhovnicești,
prin ea pot aduce roadă toate florile cerești.

7. În oricare bunătate pune dragoste și milă,
fără ele bunătatea nu-i din suflet ci-i de silă.

8. Prețuiește bunătatea după-a inimii căldură
și după-al simțirii freamăt
- nu pe vorbele din gură.

9. Bunătatea e cununa sfintelor virtuți creștine,
cine n-are bunătate, n-are nimic sfânt în sine.

10. Temelia unei case fericite și curate
este neclintită numai cât va sta pe bunătate.

11. Când te nalți prin bunătate spre sfințenie și har
dărnicia ta e jertfă, rugăciunea ta-i altar
și ființa ta întreagă este-un templu-adevărat
unde Numele Cel Veșnic este binecuvântat.

12. Cere Cerului să-ți umple inima cu bunătate,
fără ea poți s-ai oricâte,
că zadarnice sunt toate.

13. Multe daruri au mulți oameni și se laudă cu ele,
însă fără bunătate toate pot ușor să-nșele,
numai unde bunătatea însoțește orice faptă
se cunoaște o viață că e sinceră și dreaptă.

14. Bunătatea e dovada unei noi vieți la tine,
viața fără bunătate e minciună și rușine.

15. Sfaturile poate-s bune
și chemarea poate-i bună,
însă fără bunătate toate pot cădea-n minciună,
- fiul meu întâi de toate caută calea cea cuminte
ce-ți dă inimii lumina bunelor învățăminte.