1. Cartea bună nu-i aceea care ne distrează-un ceas,
nici aceea ce ne face numai un plăcut popas,
ci-i aceea ce ne-aduce până nici n-am isprăvit
și îndemnul și puterea de-a-mplini tot ce-am citit.

2. Cartea-ți luminează mintea
și-ți deșteaptă-nchipuirea,
cartea îți dezleagă limba
și îți curăță vorbirea,
și pe cei mai nobili oameni ți-i aduce împreună
să le fii și tu asemeni - numai aia-i carte bună.

3. Cartea-i cel mai bun prieten și de cel mai bun folos
care-ți mustră ce nu-i bine și-ți ajută-n ce-i frumos,
- nu-l îndepărta de tine pe-acest prieten credincios.

4. Prietenul care-ți vorbește
deseori te lingușește,
însă prietenul ce-ți scrie
îți vrea numai bine ție.
- Dar oricâți și orice-ți spun
ia din tot numai ce-i bun.

5. Orice timp nefolosit
este-un aur risipit,
cine-l pierde fără rost
va muri sărac și prost.

6. Cartea este-nvățătorul care îl plătești o dată
și pe urmă nu-ți mai cere toată viața nici o plată.

7. Un moment de-l ai scutit,
folosește-l la citit.

8. Mulți se supără-ntrebându-i
de mai multe ori ce-ai vrea,
cartea însă niciodată orișicât întrebi din ea.

9. Când nu poți noaptea dormi
cartea te va liniști.
Când ești singur și pribeag,
cartea-ți este-un prieten drag.
Când ai un amar suspin,
cartea este-un bun alin.

10. Cartea bună e aceea
ce ți-a inspirat ideea,
și-ți dă drumul luminos
ca s-o realizezi frumos.

11. Pentru orice sfat în lume cine-l dă așteaptă plată,
cartea-ți dă întotdeauna și nu-ți cere niciodată.

12. Orice prieten care doarme și-l întrebi -
se enervează,
cartea însă totdeauna poți s-o-ntrebi,
ea este trează.

13. Chiar fântâna cea mai plină se golește când tot iei,
cartea nu-și împuținează apa cât tot scoți și bei.

14. Cât de plin să-ți fie sacul scade dacă nu mai pui,
numai cartea nu mai scade, ea dă veșnic orișicui.

15. Rar prieten nu te spune ori nu te trădează-odată,
cărții poți să-i spui, ea taina nimănui nu ți-o arată,
- drag urmașul meu cuprinde-ți câte prietenii vei vrea
însă nu te-ncrede-n totul numa-n carte,
numa-n ea.