1. Curăția e veșmântul cel ceresc care-l primim
când spre Bine prin credință ne predăm și ne-nnoim,
ea-i veșmântul de lumină care primul om l-avea
când umbla prin raiul dulce, înainte de-a cădea.

2. Curăția-i frumusețea care-o au numai acei
ce se spală-n apa cinstei - și rămân în cursul ei.

3. Curăția e podoaba sufletelor credincioase
ce prin Adevăr se-mbracă în virtuțile frumoase.

4. Curăția e lumina ce străluce-ntotdeauna
peste capetele care le așteaptă-n cer cununa.

5. Curăția e puterea sufletelor în ispită
când se luptă să-și păstreze dragostea nepângărită.

6. Curăția este cinstea celui care se păstrează
și se luptă, din credință și iubire să nu cază.

7. Curăția este jertfa cea mai sfântă ce-o aduce
cel nevinovat ce-și poartă greaua căsniciei cruce.

8. Curăția e cântarea cea mai dulce și frumoasă
ce-o aduce peste casă o soție credincioasă.

9. Curăția este prețul fără care nu se poate
ca să intre niciodată soții-n Veșnica Cetate.

10. Curăția în iubire, curăția în credință,
se câștigă și păstrează mai frumos, - prin suferință.

11. Orice suflet ce dorește mântuirea-n veșnicie
știe că în cer nu merge nimeni fără curăție.

12. Frumusețea curăției și-a căminului pretinde
curăția mâinii care după-a soțului se-ntinde.

13. Orișice virtute sfântă să se-mbrace-n curăție,
dacă vrea desăvârșită și statornică să fie.

14. Cea mai dulce trăsătură a frumseții sufletești
este curăția-n care ochii fratelui privești.

15. Suferința strigă, veselia cântă,
numai curăția arde - nu cuvântă...
- Fiul meu dorește-o, ea întotdeauna
fie-ne-ntreită frunților cununa.