Isus, Sămânța Dumnezeiască,
Te-ai rupt din Rai, ca Sfânt Cuvânt,
Și-ai îmbrăcat o fire omenească,
În pântec de fecioară, pe pământ.

Ai germinat un timp, la sânul cast,
Țesut ca-n glii, de deget Nevăzut,
Și-ai încolțit ca Domn, când Duhul Vast
Te-a dat de gol, prin gest de nenăscut.

Da, Ioan - un făt, dar plin de Vântul Sfânt,
A săltat, s-a jucat cu-emoții-bucurii,
În sânul mamei, scrie în Cuvânt,
Când auzea urarea Curatei Marii.

Isus, ai fost Floarea de Colț, culeasă,
De pe Muntele sacru al Celui Etern,
Și ai legat, s-ajungi Piatra Aleasă,
Din capul unghiului, în Sionul peren!