1. Vorbele Dreptății sfinte sunt ca pietrele cioplite
așezate-n temelia unei case chibzuite,
cei care-și clădesc pe ele viața lor ascultătoare,
pot fi siguri totdeauna, ca pe stânca cea mai tare.

2. Sfatul drept e ca un munte dintr-un lanț privit,
după fiecare-i altul, mai frumos și mai iubit.

3. Graiul drept va da căldură și putere-oricărui glas,
fără adevăr din toate nu-i nimic să fi rămas,
tot ce-i har și bucurie din tot ce-a rămas frumos
este numai Adevărul, și-Adevărul luminos.

4. Omul drept tu socotește-l nu atât pe vorba bună,
ci după ce fapta sfântă lângă vorbă o să pună.

5. A fi drept nu-i scop în sine
ci-i mijlocul cel mai sfânt,
de-a te-mpreuna cu Cerul prin frumosul legământ,
- fericit pe veșnicie vei fi tu urmaș iubit
numai când neprihănirea te-a-nfiat desăvârșit.

6. În orice-adevăr se cere și dreptatea să se-arate
altfel, fără de-mplinire, vorbele sunt flori uscate.

7. Ce e drept întotdeauna va învinge pân-la urmă,
oricât s-ar porni-mpotrivă a nelegiuirii turmă
căci Dreptatea este Legea Făcătorului Dreptății
sabia și echilibrul împotriva strîmbătății.

8. Omul cel nedrept și tare își e singur legea lui,
îngâmfatul și nebunul n-are teama nimănui.

9. Vine-i vremea fiecărui om nedrept și ticălos,
spre-a cădea pe neașteptate din mai sus în cel mai jos,
câți au fost, dintotdeauna și la fel li s-a-ntâmplat,
totuși ce puțin ia seama orice om nebun nălțat.

10. Cel mai groaznic lucru este omul cel nedrept și tare,
un tiran puternic este cel mai fiară dintre fiare.

11. O, cât însetează lumea după cinste și dreptate,
numai cei ce să le facă nu mai vor să se arate,
cei cinstiți și drepți se pare că-s tot mai puțini sub soare...
Când nu va mai fi nici unul - ce va fi de lume oare?

12. Ce amar e adevărul că dreptatea-i tot mai rară,
Doamne nu lăsa lumina chiar cu totul să dispară.

13. În natură e dreptate căci o face Cel Preabun,
între oameni însă nu e căci o face cel nebun,
unde stăpânește cinstea - e dreptate și iubire,
unde stăpânește ura, - e-ntuneric și-asuprire.

14. A lupta pentru dreptate este-o sfântă datorie,
cel ce-o apără și-o face - binecuvântat să fie.

15. Omul drept se dovedește prin dreptatea care-o face,
el cu nici o nedreptate n-o să poată să se-mpace,
a oricui ar fi dreptatea, omul drept o s-o respecte,
nedreptatea și necinstea sunt păcate și defecte.