1. Familia e rădăcina ce ține-al vieții firicel,
cel rupt de ea curând se uscă, cum firul ierbii singurel,
dar cel rămas în ea rodește ca ramul sănătos în trunchi,
păstrarea unității însă, îți cere lacrimi și genunchi.

2. La familia trupească să ții tare până mori,
dar la cea duhovnicească și mai mult de mii de ori.

3. O familie în lume are orice om cinstit.
O familie în ceruri, însă nu mulți au primit,
dacă cel ce nu-și grijește de ai săi e-un ticălos,
cât de blestemat e-acela ce s-a rupt de ce-i frumos!

4. Cine-și lasă pe părinții cei trupești - e-un blestemat,
cine pe cei sfinți și-i lasă, e-nmiit mai vinovat.

5. Cine-și calcă datoria spre familia trupească
este osândit de toată pravila înțelepțească.
Dar atunci cine și-o calcă pe cea față de Frăție,
ce osândă-ar fi prea mare pentru el în veșnicie?

6. Vinovat e cine-și lasă casa lui cea numai una,
căci familia ni-i dată s-o iubim pe totdeauna.

7. N-are nici un om pe lume decât o soție bună,
pe aceasta să și-o țină totdeauna împreună,
și la fel are și omul cel duhovnicesc o casă
și-o familie pe care, e-un netrebnic când și-o lasă.

8. Cine casa lui și-o lasă
și se duce-n altă casă,
merită-osândit să fie
și aici și-n veșnicie.

9. Nu-ți lăsa pe frații tăi
că primești alții mai răi,
nu-ți lăsa soția ta
că primești alta mai rea,
nu-ți lăsa credința ta
că nu-i alta-n veci ca ea.

10. Să nu-ți uiți niciodată familia din cer,
toți cei ce-și uită asta se osândesc și pier.

11. Familia e sfântă căci Dumnezeu ne-a dat-o,
de-aceea se pierd singuri acei ce și-au lăsat-o
și merită să piară, căci vina lor e mare...
Familia-i doar una, cum este doar un Soare.

12. Poți să umbli ziua-ntreagă printre buni și printre răi,
seara însă totdeauna du-te și rămâi cu-ai tăi.

13. Ține la ai tăi cu toată inima și viața ta,
oricât te-ai uni cu alții, de-ai tăi nu te-ndepărta.
Lor le ești dator nu numai bani și pâine și-adăpost,
ci viața ta, - acesta-i al familiei sfânt rost.

14. Vinovat cine-și dezbină casa lui trupească,
dar mai mult e-acel ce-și rupe cea duhovnicească.

15. Dacă nu lași stricătorul să-ți dărâme casa ta,
pe cel ce-ți dărâmă frații, oare cum îl poți lăsa?
Dacă-ți aperi avuția și-a ta casă de vrăjmași,
casa inimii nu-i oare și mai scumpă?
- De ce-i lași?