ÎN BRAŢELE PĂRINTELUI

Tînjim în piept după un ţărm etern,
Ca sufletul să aibă mîngăiere
Şi-n slava Lui să afle înfiere,
Asemenea cu zîmbetul patern.

De dorul Său durerile se cern
Şi lacrimi curg, dar veşnica avere
A chipului primit doar prin durere
Rămîne-n răni ca un divin guvern.

Dorinţele peste obraz se-aştern
Cînd, aşteptînd în viaţa de tăcere
Îl vezi venind cu milă şi plăcere.

Uiţi de dureri, de teamă, de infern,
Să dobîndeşti iubirea ce nu piere
În braţele Părintelui etern.