CE LINIŞTE COBOARĂ-N PIEPT

Ce linişte coboară-n piept
Când pacea mă cuprinde...
Aş vrea să zbor şi să aştept
Lumina Ta când mă deştept,
Ce dorul îmi aprinde.

Aş vrea să tac înlăcrimat
Sub crucea Ta uşoară,
Să fiu de dor înaripat
Şi cu un zâmbet mai curat
Doar timpul să mă doară.

Ce fericit aş fi mereu
De i-aş sluji iubirii
Să simt în răni pe Dumnezeu
Ca raza stinsă-n curcubeu
Oglindă mântuirii.

Acuma plâng nădăjduind
O vreme mai senină
Şi înspre casa mea pornind,
În faţa Tatălui venind
Simt mila Lui divină.

Credinţa doar ca un toiag
Îmi rânduie cărarea,
Iubirii să-i ajung în prag
Şi fericirii în huceag
Să-i pipăi îndurarea.

Suspinul meu se-nalţă drept
Spre mâna ce se-ntinde
Să simt, murind şi să accept
Ce linişte coboară-n piept
Când Viaţa mă cuprinde.