Încă un an s-a depănat
Pe fusul vieții așa iute
Și mersul ni s-a arătat
În amintirile cernute.

Ne facem, Doamne, cercetarea
Și ne uităm ce-am împlinit –
Căci Tu lăsat-ai îndurarea,
Dar oare noi ce-am însușit?

Am mers cu Tine pe cărare?
Dar voia Ta câți am făcut?
Căci Tu lăsat-ai îndrumare,
Dar oare noi Te-am cunoscut?

Iar rugile cu-odaia-nchisă
Adusu-le-am dovadă vie?
Sau au rămas pe neștiute
Închise într-o colivie…

Din pâinea noastră-am împărțit
Săracilor ce plâng de foame?
Sau ne-am dus traiul liniștit,
Din când în când făcând reclame?

De n-am făcut cum se cuvine
Ce trebuia de împlinit,
Ne iartă faptele puține,
Ne iartă dorul nerostit.

Mai lasă sfântul Tău fior
Să cerceteze inimi multe,
Să ne vorbești din stâlp de nor,
Iar adunarea să Te-asculte.

Mai lasă, Doamne-a Ta chemare,
Smeriți la cruce să venim;
Și pentru anul de-ndurare
Din inimă Îți mulțumim.

Iar anul nou cel care vine
E pentru noi necunoscut,
Însă, Isuse, știm noi bine
Că ești cu noi de la-nceput.

La umbra aripilor Tale
Găsim cu toții adăpost;
Nu Te-așteptăm cu vase goale
Făr' untdelemn și fără rost.

Ci așteptând a Ta venire
Și pregătiți în orice ceas,
Vom cere toți într-o unire
Să-Ți auzim divinul glas.
Amin!

Autor: Veronica B. 27/12/2024-Dumbraveni