1. Mila este semnul dulce că o inimă e bună,
mila este-a îndurării și a dragostei cunună,
mila este-a ascultării și-a blândeții frumusețe,
Binele o răsplătește în atâtea mii de fețe.

2. Mila este-o roadă dulce a vieții-n drumul strâmt,
de nimica nu-i mai lipsă ca de milă pe pământ.

3. Cine nu iubește mila și n-o are spre cel slab,
este semn că nu e frate
ci-i o fiară mai degrab,
căci acela ce e frate și e semen și e om,
are milă și de-un semen,
și de-o floare,
și de-un pom.

4. A iubi și-a avea milă
este-același har ceresc,
nu iubesc cei ce n-au milă,
nu-s miloși câți nu iubesc.

5. Și în milă ca-n iubire mai pot unii să se-nșele,
dar cei care-nșeală mila sunt pramatii și lichele,
- pentru că te-nșeală unii, tu nu renunța la milă
dar o fă întotdeauna cu blândețe, nu cu silă.

6. Blestemată e ființa cea nerecunoscătoare,
care cui i-a făcut bine, îi întoarce întristare.

7. Nu-i o mai șireată vulpe ca milogul ce-ți tot cântă
cu un viers de lipitoare
și c-un glas de oaie sfântă
și tot suge și tot suge până ce se-ngrașă bine
și când s-a-ngrășat licheaua scuipă cu noroi în tine.

8. Blestemată este gura care după săturare
se întoarce și bârfește casa ce i-a dat mâncare.

9. Blestemat e necinstitul ce din mila cuiva crește,
iar când crede că e mare mila cu noroi plătește,
căci el face rău nu numai celui ce i-a făcut bine
ci la mulți, să n-aibă milă prea ușor și de oricine.

10. Cine nu iubește mila nici pe el nu se iubește,
căci aproape este ziua când și el milă cerșește.

11. Și asprimea, ca și mila, uneori se cer în viață
- fericit acel ce vremea fiecăruia învață -
să nu dea în loc de milă vorbă aspră cui cerșește
nici în loc de vorbă, milă cui nu trebuiește.

12. Om al milei este-acela ce-are-un suflet plin de milă
nu acel ce-o are numai câteodată și din silă.

13. Unii fac din suflet mila,
- alții doar din interes,
cei dintâi o fac întruna, ceilalți n-o fac prea des,
fericiți cei ce fac mila pentru gândul lor milos
vai de cei ce-o fac de formă, cu un gând lăudăros.

14. Fiecare milă-și are plata ei cum e făcută,
unii pentru cea vorbită,
- alții pentru cea tăcută.

15. Mila cea făcută-n taină, are plată-n două dăți:
cea a mulțumirii-acuma,
și cea a cereștii plăți.
Însă mila cea văzută are plata azi, (de-ndată)
dar ce-n lume se plătește, nu prea are-n cer răsplată.