Să nu mai văd Isuse pe nimeni ca pe Tine
ca Fața Ta alt soare să n-am pe cer la mine
ca Glasul Tău cel dulce să nu-mi știu nici o miere
să pot da pentru Tine cu drag tot ce-mi vei cere.

Să nu mai știu Isuse de alt nimica-n lume
decât de-a Ta Iubire și-al Tău Preadulce Nume
pe-acestea să le cânte, pe-acestea să le scrie
și harfa mea și gura și mâna pe vecie.

Să nu mai las Isuse nimic din ale Tale
oricât Ți-ar fi de-ngustă și grea a Crucii Cale
nici frații, nici Cuvântul, nici dreapta-nvățătură
ci să le țin cu toată a inimii căldură.

Cu cât mai mulți sunt furii ce mișună pe-afară
cu-atât mai scumpă-mi fie Isuse-a Ta comoară
cu cât se-mpuținează lumina și răbdarea
să-mi fie mai aprinsă iubirea și-așteptarea.

Ajută-mă Isuse încă puțin pe cale
să trec cu biruință și peste-a morții vale
când voi ieși din ape și voi păși spre Tine
să cad pe-a Tale brațe deschise pentru mine!