Toate-ntorc odată iarăși
tot de unde s-au pornit
început din nou se face
orice drum părut sfârșit.

Orice noapte ce sfârșește
e-nceputul altor zori
zilele sfârșite-n muncă
încep iar în sărbători.

Iernile sfârșite-n gheață
încep iar cu primăveri
- azi cu veselie-ncepe
ce-a sfârșit cu jale ieri.

Nu-i sfârșit ca să nu-și aibă
iarăși începutul nou
strigătul când se sfârșește
îi începe-al lui ecou.

Frunzele sfârșite-n toamnă
primăvara-s muguri noi
la sfârșitul vieții-n moarte
vine viața cea de-Apoi.

Vechiul chip când ni se stinge
ne apare chipul nou...
- și precum ne-a fost cuvântul
ne va fi al lui ecou...