Numai Tu-mi poți șterge Doamne
vina mea cea neiertată,
numai Tu-mi poți da uitării
ce eu nu-mi pot niciodată,
numai Tu, iubire dulce,
căci Tu ierți chiar și zdrobită
dar cum ai să-mi uiți vreodată
vinovata mea clipită? ...

Doamne, numai Tu-mi poți șterge
ce-am ars eu cu foc și fiere
când pe Fața Ta cea dulce
am pus cea mai grea durere,
când Ți-am frânt lumina blândă
într-o clipă-ntunecată,
vei putea ierta Tu oare
ce eu nu-mi pot niciodată?

Doamne, tremură și-acuma
sufletul zdrobit din mine
căci mă arde și mă doare
ce-am făcut eu lângă Tine,
cum mi-am dat eu legământul
pe-o clipită vinovată
Doamne, măcar Tu îmi iartă
ce eu nu-mi pot niciodată!