Care era, o, Doamne,
Fructul Tău interzis,
Plămădit fără toamne,
Dar în Eden de vis?

Mulți cred, dar n-a fost mărul -
Fruct gustos, sănătos,
Ce întărește trupul,
Și-i ieftin-valoros.

N-au fost nici strugureii,
-Cu must dulce prelins,
Neatinși de nazireii,
Cu trai și păr neatins.

Nici rodia, cum spun unii,
Deși e senzuală,
Nici fructul pasiunii,
Nici para cea banală.

Pomul oprit nu-i nucul,
Cu-n fruct, ce creier pare,
Nici prunul sau smochinul,
Ce împrăștie savoare;

Nici vreun arbust sub soare.

Atunci, ce-i pomul științei?
Avem doar un indiciu:
Că-i sursa cunoștinței,
Ce se transformă-n viciu.

Ca arborii de cola
Cu flori încântătoare,
Fructe cu cofeină:
Pot fi seducatoare!

Mintea o mențin trează,
Inducând dependență,
Și viața ne-o scurtează,
Dar dau... inteligență.

Unde-i limita strâmtă
De unde-un rod-deliciu,
Cu aspect ce încântă,
Se schimbă-n drog și-n viciu?

Clasica tragedie
A neamului omenesc:
Curioșii, se știe,
Cel mai putin trăiesc.

Ce vrea pentru om Domnul?
Pe El să Îl cunoască:
Iubind pe Sfântul, Bunul,
De rău să se ferească!

Ruga de Anul Nou:
-O, Scump Mântuitor,
Fă-ne proști în ce-i rău,
Treji în ce-i ziditor!