1. Veșnicia este locul unde mergem toți pe rând,
cum ne-am pregătit oricare,
ori cu groază, ori cântând...
- Fericit cine-și plătește drumul către ea frumos,
să-l aștepte și primească viitorul luminos.

2. Veșnicia, - o, ce mare și ce-nfiorat cuvânt
e acesta totdeauna pentru toți de pe pământ.

3. Veșnicia-i tot ce-așteaptă dincolo de pragul mic
al clipitei după care nimeni nu știe nimic,
fără adevărul care ni l-a relevat Hristos,
veșnicia ar fi golul neștiut și fioros.

4. Veșnicia-i strălucire pentru câți pe calea dreaptă
merg în ea cu vrednicie - locul fericit i-așteaptă.

5. Veșnicia-ncepe-n clipa cea dintâi de după moarte
și-apoi fără timp vom merge mai departe, mai departe...
Prin lumină cei de-a dreapta,
din lumină-n mai lumină
și prin noapte cei de-a stânga,
mai deplină, mai deplină.

6. Veșnicia nu-i o taină pentru cel mărinimos,
știe că-i frumos acolo,
- dar nu cât e de frumos.

7. Veșnicia ne așteaptă cu cei dragi ce-n ea s-au dus,
când și noi la ei vom merge, ni-i va arăta Isus.
Ce slăvită-mbrățișare va fi-atunci cu toți acei
ce ne-am pregătit în viață s-ajungem și noi la ei.

8. Veșnicia, - ce cumplită va fi întâlnirea-n ea
pentru-acei ce unii pe-alții s-au condus pe calea rea.

9. Veșnicia, - câtă spaimă îi așteaptă-n ea pe-acei
care nu vor azi să creadă în temeinicia ei.
Ce-adevăr cumplit e-acela ce-o să-l afle la sicriu
cei ce n-au crezut că este
- până când e prea târziu.

10. Veșnicia, - nu te-nfrică, omule, acest cuvânt?
Pregătește-ți-o, ea-ncepe la un pas după mormânt.

11. Veșnicia ta-i aceea ce ți-o pregătești de-acum,
ea-ți începe chiar din clipa
când sfârșești acest scurt drum,
în ea calci chiar după pragul scurt al morții care-l treci
și-apoi nu se mai sfârșește, până-n veci,
în veci,
în veci...

12. Veșnicia strălucită, - ce cuvânt, ce har, ce dor,
pentru cei ce merg în brațul somnului odihnitor.

13. Veșnicia-ntunecată, - ce cuvânt înfricoșat
pentru cei ce merg acolo blestemați de Cel Curat.
Cât de fioroase-așteaptă ghearele satanei reci
să-i cuprindă și să-i ardă pe ai lui în veci
și-n veci.

14. Veșnicia, - ce aproape este ea de orice ins,
cât de serios ne-ndeamnă să gândim, al ei cuprins.

15. Veșnicia, - este casa cea de aur scump și greu,
unde-a mers și mă așteaptă dulce 'naintașul meu,
unde merg și eu și unde am să mă tot rog cu dor
până și tu vei ajunge - drag urmaș biruitor!