În anii grei de încercare,
În care-am plâns ca un copil,
Văzut-am Tu cât ești de mare
Și eu ce mic și ce umil...

Precum o palmă, realitatea
Brăzdă în sufletu-mi ecou,
Să nu-mi mai apăr eu dreptatea,
Că nu prin mine sunt erou...

În mine Duhul Sfânt suspină
Ce arzător și ce adânc...
Și cum mă taie cu Lumină,
Când văd că Tu ești sfânt, sfânt, sfânt...

De-aceea-n anii de zdrobire,
Crezând de rană c-oi muri,
Tu m-ai umplut de-așa mâhnire,
Să mă mângâi în veșnicii...

Eu ani am plâns... Și-a fost o clipă.
Iar alții-o viață stau și plâng...
Dar știu că plânsul nu-i risipă,
Căci lacrimile-n cer se strâng...

Mi-ai dat să plâng de-a mea durere,
Pan' m-am trezit că plâng de dor -
De-un Dor ce arde și tot cere
O Patrie de după nor...

M-ai vrut scârbit de-această lume -
Deșertăciune și necaz...
Azi însetez după un Nume
Și-L chem cu lacrimi pe obraz...

Ca un copil Te vreau pe Tine,
Cu inima din pieptul meu,
Cu dor de lacrimi și suspine,
Duios și dulce Dumnezeu...

Amin.