Tot casa ta

Tot casa ta, de unde ai fugit
Risipitor ţi-e ultima scăpare
Şi zdrenţăros pe cea dintâi cărare
Te-ntorci plângând şi totuşi fericit.

Printre străini, sărac, nenorocit
Tot braţul drept şi milostiv ţi-apare,
Al tatălui şi chipul lui răsare
Din umbrele suspinului muncit.

Tot casa ta refugiu, la sfârşit
Va rămânea, ca fără încetare
Să nu mai pleci, ci s-o iubeşti mai tare.

Ai învăţat, de lume amăgit,
Plătind amar, că pentru alinare
Tot casa ta e locul pregătit.