Psalmul 125

Cei ce se-ncred în Domnul cu tărie
Sunt ca Sionul, muntele cel mare
Măreț și întărit pentru vecie
Nicicând el nu se clatină, e tare

Cum este-nconjurat ca o clădire
De munți, Ierusalimul cel iubit
Așa-nconjoară Domnul cu iubire
Poporul Său mereu, fără sfârșit

Fiindcă-acel toiag de cârmuire
Al răutății, trebuie să știți
Nu va rămâne pe-astă moștenire
A celor care sunt neprihăniți

Acei neprihăniți să nu mai poată
Să fie umiliți cu asuprire
Dar nici cumva să fie-mpinși vreodată
Să-ntindă mâna spre nelegiuire

O, Doamne varsă iar cu bunătate
Peste aceia buni, ca și o mană,
A Tale binefaceri așteptate
Peste acei trăind fără prihană

Însă pe răzvrătiții care-apucă
Pe calea cea mai rea numind-o bună
Să-i nimicească Domnul și să-i ducă
Cu-aceia ce fac răul împreună

Iar pacea așteptată, cea din ceruri
O Pace sfântă, Pacea ce-o dă El
Să vină iar și să rămână pururi
Cu prisosință peste Israel.

12/31/2024 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona