Să rămînă numai har

Poate rele mult mai aprigi
Te-ar lovi lîngă altar
De n-ai suferi acuma
O nuia cu chip de har.

Taci și plîngi acum, o clipă
Să cunoști mai mult și clar,
Prin durerea ta iubirea
Arătată pe Calvar.

Ai cîrti de prima dată,
Dar de rabzi ca un stejar
Vînturile ce te-apleacă
Ai vedea în răni un dar.

Multe valuri, de mîndrie
Te feresc, să vezi un far
Pe o stîncă neclintită
Lîngă celălalt hotar.

Alte lacrimi te înmoaie,
Să fii bun și voluntar
În nădejdea așteptării
Milostivului pahar.

Spinii reci, ades cunună
Ca un blînd mărgăritar
Îți ridică ochii-n slavă
Spre Isus, lîngă tîlhar.

Scapi de veșnica văpaie
Cînd îți treci prin foc și jar
Bucuria și credința,
Să rămînă numai har.